Zeul

Pentru ca aspir la stele si steaua mea nu parea sa luceasca pentru a-mi lumina calea…va anunt ca a aparut. Straluceste mai tare decat ma asteptam si o data cu ea lucesc si eu, desi sunt eclipsata uneori de o prostie involuntara.

Poate te intrebi Coaie: “Cum dracu s-a intamplat? Unde Dumnezeu l-ai gasit si pe asta?” Pai, Coita cititor iti zic eu cum! Si daca ai rabdare sa citesti tot, am sa iti povestesc povesti nemuritoare de pe vremea Metro.

- Metro !?! intreaba Coita.

- Da, Metro! Cred ca lumea e pe sfarsite , dar trebuie sa recunosc ca am muncit si eu ca robu’ o perioada scurta si pot zice ca am facut parte din populatia care “ cand dimineata canta cucu……fraierii se duc la lucru”.

Mno, si cum lucram eu de zor la metro, mai mult chiulit decat muncit (ca doar sunt roman si sunt instruit in arta chiulitului) trebuia sa merg la 2 birturi fioroase pe o strada destul de ascunsa sa le fac legitimatii Metro.

Recunosc ca nu mi-ar fi trecut mie prin mintea-mi blonda sa trec vreodata pe acolo daca nu as fi fost silita.

Asa ca ma duc cu inima cat un purice si intru in primul bar.

-Un patron cu care pot vorbi? il intreb pe unul din chelneri. Asta se intoarce si mi-l arata pe patron.

Cel mai fioros dintre fiorosi, era atat de dur incat tipii din filmele cu mafioti sunt pui mici pe langa asta. Imi face semn sa ma duc la el si merg (credeti-ma ca tremuram mai ceva ca o gaina cand vede cutitul).

Ajung in dreptul lui, era inconjurat de tot felu’ de indivizi, si imi tin speech-ul .Se uita la mine  si incepe sa imi explice omul ca nu vrea, ca are distribuitorul  lui, ca nu il intereaseaza ca astia sunt niste escroci da ‘ poate  vreau sa ma serveasca cu ceva si sa ma alatur clanului.  Refuz politicos si ies dandu-mi suturi  in cur.

Imi zic in sine : “ Mah, daca barul asta care pare mai dragalas si primitor are asa patron, cine stie cu cine trebuie sa vorbesc in cel de langa “, care mai avea si un nume mai gansta (n-am sa vi-l zic ca poate se  prinde tipesu’ si stii cum sunt eu cu recunoscutu’ chestiilor, nu vreau sa ma complic cu sentimente si dinalea desi acum scriu despre stele:))

Il sun pe seful meu si ii zic: ”Bah minune, eu nu ma duc in birtul asta ca mi frica, uite ce am patit”. Mno si ii zic de animalu’ din celalalt bar.

In timp ce vorbeam la telefon  trec prin fata barului cu pricina si vad doar o mana tatuata care sterge geamurile. Tipul scoate capul si se uita dupa mine,pare simpatic. Asa ca termin discutia cu  sefu’, imi strang coaiele de peste tot si intru in bar.

Il vad pe el, stergea tejgheaua acum. Imi zic in gand ”Andreea nu pune botul” ,dar cand termin acest gand se uita la  mine si eu ma pierd toata. Un picior pe la intrare,o mana pe masa (le pierdusem prin tot barul si capul cu ele) .

Mah , stii senzatia aia cand iti place cineva si inima o ia razna de nu mai gandesti bine si nu mai vezi pe nimeni in jur?

Cum nu stii, mai Coaie? Aia, mai, cand timpul e in reluare? Mno, aia am patit-o eu.

Ma afisez in fata lui cu discursul bine pregatit.

Trebuie sa ma prezint, sa ii spun care sunt intentile mele , sa intreb de un patron ceva . Mno, asta era in capul meu (tin sa subliniez ), ca mie imi  iese pe gura doar : ”Vrei legitimatii Metro?”

Eiii,cacat! Am futut-o! ma gandesc eu, dar ma uit la el si il vad si pe el holbat la mine si nu zice nimic. Dupa cateva secunde de tacere ma intreaba : ”CE?”

Eu: Legitimatii Metro doresti?

El: ce?

Ma enervez putin,frate dar asta nu ma baga in seama si intreb: Un patron cu care pot vorbi, unde e?

La care imi raspunde colegul lui mai tupeist  si imi arata spre tipul care parea sa nu stie sa zica decat “ce?”. Il mai intreb o data si imi zice ca nu vrea.

Pam pam pam ! Acum sa termin treaba cat mai rapid tipul cu” ce?” e  steaua la care aspir eu momentan. E atat de frumos incat l-am numit Zeul, deoarece e cu adevarat divin (Iar cu ocazia asta imi cer scuze prieteniilor care nu o data ci de mai multe ori au auzit discursul despre Zeu si maretia sa).

Vezi tu, Coita, ca se poate? M-am indragostit si eu. Nu mai zic ca de cand cu faza de la Metro s-au mai petrecut cateva chestioare.

Am reusit chiar sa vorbesc cu tipul si ghici ce? Stie sa zica mai mult decat “ce?”. Ba dimpotriva aia dumb sunt eu…v-as mai povesti despre el si despre brainfart-urile mele dar am sa le las pentru alta postare.

Hai pa,ca v-am plictisit indeajuns.