...și totuși care e scopul vieți?

   

Probabil că ar fi trebuit să îmi dau seama mai demult că viața nu e întotdeauna corectă. Parcă tot ce facem este un pact eșuat cu Diavolul.
   Parcă întreaga viziune sau percepție asupra lucrurilor e un ambalaj frumos, care învelește cu atâta delicatețe și pricepere un mare CĂCAT!
   Există o diferențiere extremă, aș zice, între așteptări și realitate. De multe ori renunți la ceva în favoare la altceva sperând la ceva mai bun, fără a lua în calcul dezavantajele.
De exemplu, renunți la un job mai prost plătit dar cu ambianță plăcută pentru un job mai bine plătit, dar cu colegi de rahat, mai multă muncă, etc. 
Sau poate renunți la bani, carieră de succes și așa mai departe, în scopul de a-ți trăi visul, crezând că e ceea ce ți-ar plăcea. Doar ai visat la asta! Te-ai văzut nu o dată, ci de multe ori făcând asta și știi că ți se potrivește ca o mănușă, ca la final să te trezești că parcă nu iți place chiar așa de mult, că nu e chiar job-ul la care visai de atâta timp.
Dar poate fi și mai rău, să fi nevoit să renunți la visul tău doar pentru că nu iți poate asigura traiul.
      De multe ori nici nu trebuie să renunți.
  O să îți dau un scenariu (încearcă să vizualizezi, sigur ai trecut și tu prin asta): îți place de un tip/ tipă.
Îți place așa de mult încât începi să îți inchipui tot felu de scenarii:cum vobește, cum se poartă cu ceilalți oameni, ce ați face împreună, cum se îmbracă etc 
Să zicem că destinul face cumva de ajungi să cunoști persoana; începeți tot felu de discuții și dacă e cu noroc aveți și ceva în comun. Treaba merge încet- încet, prima îmbrățișare, primul sărut... ești în culmea fericirii. 
Trebuie însă să te anunț cu tristețe, că ăștia sunt aburii de moment, că după ceva timp apare adevărata fața. Încep să ți se reproșeze lucruri care nu țin neaparat de tine; chestiile care la început i se păreau amuzante, acum nu îi mai plac și tu ajungi să renunți când la una când la alta, până renunți la tot ce ține de tine; ca apoi să iți dai seama că tipul/tipa nu e ceea ce îți doreai defapt.
Știi filmul ăla în care tipul se îndrăgostește de tipă și face un pact cu Diavolul să îl transforme în ceea ce vrea tipa, iar în fiecare din scenarii o pierde (ba e prea sensibil, ba e prea boem...)? de la final își dă seama că nu e ceea ce își dorea?
Mno, așa e și în viață; la final nu ne alegem cu nimic.
Degeaba construim castele, ca pierdem o viață întreagă construindu-le fără a face altceva.
Degeaba iubim dacă renunțăm la ce ne definește ca om, ca la final să regretăm că n-am fost noi înșine.
Degeaba facem familii dacă visul nostru e sa călătorim.
Degeaba călătorim dacă la final o să fim singuri.
Degeaba suntem cu persoana iubită dacă nu ne apreciază.
Degeaba avem bani dacă nu suntem fericiți.
Oricum am face n-avem cum să nu regretăm, pentru că mereu rămâne ceva neacoperit; iar la final rămâi doar cu întrebarea: și totuși care era scopul vieții mele?

Ultima iubire la Țarigrad

                                               

 Milorad Pavić

...

"Așa începe o mare iubire.Iar de la marile iubiri se îmbătrânește repede.După o mare iubire îmbătrânești mai repede decât după o îndelungă și grea suferință"...

...

"Erau fericiți în mijlocul nefericirii generale, erau învingători în mijlocul dezastrului general, și asta nu li s-a iertat niciodată"

De ce nu?

Hai sa mergem in baruri, sa ne prostituam junetea!! 

Hai sa mergem la chefuri ,sa ne dam oameni mari printre cei mici.Sa ii privim cu ochi judecatori pe cei care fac aceasi greseli pe care le-am facut si noi candva!!!

Hai sa ne jucam de-a familiile, neavand nici cea mai mica idee ce inseamna  a fi familie!

Hai sa ne asumam riscuri inutile!

Hai sa ne prefacem ca suntem maturi,sa vorbim despre copii si despre cum ne-am schimbat in timp.

Sa plangem in tacere ca nu mai suntem la fel ,dar sa zambim ipocrit si sa ne laudam cu cat de mult am evoluat.

Hai sa fim ipocriti, in pula mea!!

Societatea

Am constatat cu intristare, ca intr-o oarecare masura societatea ne influenteaza. And guess what?ii influenteaza si pe cei care nu cred in efectele-i nocive.
Nu vreau sa vorbesc despre politica sau manipulare mass-media, sau manipulare de orice fel, ca nu sunt in masura sa fac asta.
Oricum cineva de sus ne vrea pe toti morti, si nu ma refer la Divinitate.Inamicii sunt chiar printre noi!Sunt de ai nostri!Nu stiu ei cum sa ne testez care mai de care limitele.Dar nu aici voiam sa ajung.
 Pentru a ajunge acolo unde ma doare, trebuie sa ma intorc un pic in trecut.Mai precis la anii de liceu.
Eu, copil timid cu prieten nebun, aveam niste idei faine despre ce o sa fac cu viata mea:
- incepeam frumos cu o facultate. Asa ca am ales literele, ca mi se parea mie asa mai de laba trista si avea o limba straina, ceea ce urma sa imi deschida diferite drumuri in viata.
Buuun...
-urma sa termin faculta .Lucru care nici in zi de azi nu s-a intamplat (-Mama, nu te ingrijora. O sa  termin; doar cat ma pot tine astia aici?).
Asa-i ca suna destul de banal pana aici si pare asa usor de facut?mno si acum urmeaza partea cea mai faina, care o asteptam cu sufletul deschis.
 Dupa ce terminam cu toata harababura asta, urma sa fac o calatorie care ar fi trebuit sa tina cam toata viata.
Fiind tinerica, stiam doar ca nu voi gasi pe nimeni dispus sa faca asa sacrificii pentru mine.Asa ca, urma sa fac o calatorie dinasta singura: sa cunosc oameni, sa lucrez in diferite locuri si poate la batranete sa ma stabilesc la casuta mea si sa mor cu sufletul impacat, ca a meritat sa traiesc
M-am luat de fundaret si m-am inscris la facultate. Nimic nu parea sa fie chiar asa de roz precum credeam.Parca mergeam din rau in mai rau.
Dupa un an de boschetareala prin Cluj, m-am desteptat si mi-am facut rost de un camin; si de aici incepe partea cu cei mai frumosi ani de stundetie, unde am cunoscut cei mai minunati oameni pe care i-am pastrat alaturi.
Am trecut si de varsta de 21 de ani, iar aici au inceput presiunile din partea parintilor: "Andreea, tu nu ai nici un prieten?"
Evident ca am avut cate un prieten, dar nimic serios. Ma tineam destul de bine  de plan si n-am pus suflet in nicio posibila relatie.
Am incercat sa le explic intentiile mele, ca n-au de ce sa isi faca griji. Daca e sa apara Fat-Frumos cu corn in frunte, va aparea, si ca nu am nici o intentie de ai priva de a avea nepoti.
Dupa ce am terminat cu parintii, mi-au sarit neamurile in cap:"tu nu ai de gand sa te casatoresti?"(de parca asta e scopul femei: casatorie, copii, bucatarie) le-am spus ca e prea devreme sa ma gandesc la asa ceva, si cu asta am incheiat toata treaba.
Gata! Am scapat!
Dar de aici se impute treaba. Facandu-se atata presiune si vazand atatea colege casatorite, am inceput sa ma gandesc si eu la o posibila casatorie. Fata noastra a inceput sa se indragosteasca, si ca in piesa lui Bryan Adams, am inceput sa vad copii nenascuti in ochii fiecarui tipes.
Am inceput  o relatie, m-am indragostit lulea. Nu stiu daca mai tine-ti minte postul meu vechi despre relatii? in care unul comanda si celalalt executa?crede-ma ca am ajuns in ipostaza aia. Iar ca treaba sa fie treaba, nu eram eu cea care comanda.
Nici nu cred ca eram chiar asa de indragostita, dar stiam ca ai mei au sa fie mandrii de realizarile mele. Nepoti. taica!
Urmau discutiile de pregatire a parintilor, poze cu cohones, si in cele din urma prezentarile familiei.
Evident ca toate astea nu s-au intamplat. Protagonista si-a dat seama intr-o zi cat de proasta e.
Cum dracu sa ma las eu influentata in halul asta de oamenii din jur?
Evident, toata povestea s-a terminat cu o despartire.
Dragii mei cititori, nu vreau sa va dezamagesc, dar am recalculat toata situatia si am ajuns la o hotarare:
-Imi voi continua visul de a calatorii! Doar ca mai am cativa pasi de urmat pentru a realiza acest vis, iar  pe langa asta am sa mai adaug si un prieten; ca am realizat ca ai nevoie sa impartasesti anumite trairi...altfel n-au valoare.
Multumesc into the wild care a facut acest post posibil:))

Zeul

Pentru ca aspir la stele si steaua mea nu parea sa luceasca pentru a-mi lumina calea…va anunt ca a aparut. Straluceste mai tare decat ma asteptam si o data cu ea lucesc si eu, desi sunt eclipsata uneori de o prostie involuntara.

Poate te intrebi Coaie: “Cum dracu s-a intamplat? Unde Dumnezeu l-ai gasit si pe asta?” Pai, Coita cititor iti zic eu cum! Si daca ai rabdare sa citesti tot, am sa iti povestesc povesti nemuritoare de pe vremea Metro.

- Metro !?! intreaba Coita.

- Da, Metro! Cred ca lumea e pe sfarsite , dar trebuie sa recunosc ca am muncit si eu ca robu’ o perioada scurta si pot zice ca am facut parte din populatia care “ cand dimineata canta cucu……fraierii se duc la lucru”.

Mno, si cum lucram eu de zor la metro, mai mult chiulit decat muncit (ca doar sunt roman si sunt instruit in arta chiulitului) trebuia sa merg la 2 birturi fioroase pe o strada destul de ascunsa sa le fac legitimatii Metro.

Recunosc ca nu mi-ar fi trecut mie prin mintea-mi blonda sa trec vreodata pe acolo daca nu as fi fost silita.

Asa ca ma duc cu inima cat un purice si intru in primul bar.

-Un patron cu care pot vorbi? il intreb pe unul din chelneri. Asta se intoarce si mi-l arata pe patron.

Cel mai fioros dintre fiorosi, era atat de dur incat tipii din filmele cu mafioti sunt pui mici pe langa asta. Imi face semn sa ma duc la el si merg (credeti-ma ca tremuram mai ceva ca o gaina cand vede cutitul).

Ajung in dreptul lui, era inconjurat de tot felu’ de indivizi, si imi tin speech-ul .Se uita la mine  si incepe sa imi explice omul ca nu vrea, ca are distribuitorul  lui, ca nu il intereaseaza ca astia sunt niste escroci da ‘ poate  vreau sa ma serveasca cu ceva si sa ma alatur clanului.  Refuz politicos si ies dandu-mi suturi  in cur.

Imi zic in sine : “ Mah, daca barul asta care pare mai dragalas si primitor are asa patron, cine stie cu cine trebuie sa vorbesc in cel de langa “, care mai avea si un nume mai gansta (n-am sa vi-l zic ca poate se  prinde tipesu’ si stii cum sunt eu cu recunoscutu’ chestiilor, nu vreau sa ma complic cu sentimente si dinalea desi acum scriu despre stele:))

Il sun pe seful meu si ii zic: ”Bah minune, eu nu ma duc in birtul asta ca mi frica, uite ce am patit”. Mno si ii zic de animalu’ din celalalt bar.

In timp ce vorbeam la telefon  trec prin fata barului cu pricina si vad doar o mana tatuata care sterge geamurile. Tipul scoate capul si se uita dupa mine,pare simpatic. Asa ca termin discutia cu  sefu’, imi strang coaiele de peste tot si intru in bar.

Il vad pe el, stergea tejgheaua acum. Imi zic in gand ”Andreea nu pune botul” ,dar cand termin acest gand se uita la  mine si eu ma pierd toata. Un picior pe la intrare,o mana pe masa (le pierdusem prin tot barul si capul cu ele) .

Mah , stii senzatia aia cand iti place cineva si inima o ia razna de nu mai gandesti bine si nu mai vezi pe nimeni in jur?

Cum nu stii, mai Coaie? Aia, mai, cand timpul e in reluare? Mno, aia am patit-o eu.

Ma afisez in fata lui cu discursul bine pregatit.

Trebuie sa ma prezint, sa ii spun care sunt intentile mele , sa intreb de un patron ceva . Mno, asta era in capul meu (tin sa subliniez ), ca mie imi  iese pe gura doar : ”Vrei legitimatii Metro?”

Eiii,cacat! Am futut-o! ma gandesc eu, dar ma uit la el si il vad si pe el holbat la mine si nu zice nimic. Dupa cateva secunde de tacere ma intreaba : ”CE?”

Eu: Legitimatii Metro doresti?

El: ce?

Ma enervez putin,frate dar asta nu ma baga in seama si intreb: Un patron cu care pot vorbi, unde e?

La care imi raspunde colegul lui mai tupeist  si imi arata spre tipul care parea sa nu stie sa zica decat “ce?”. Il mai intreb o data si imi zice ca nu vrea.

Pam pam pam ! Acum sa termin treaba cat mai rapid tipul cu” ce?” e  steaua la care aspir eu momentan. E atat de frumos incat l-am numit Zeul, deoarece e cu adevarat divin (Iar cu ocazia asta imi cer scuze prieteniilor care nu o data ci de mai multe ori au auzit discursul despre Zeu si maretia sa).

Vezi tu, Coita, ca se poate? M-am indragostit si eu. Nu mai zic ca de cand cu faza de la Metro s-au mai petrecut cateva chestioare.

Am reusit chiar sa vorbesc cu tipul si ghici ce? Stie sa zica mai mult decat “ce?”. Ba dimpotriva aia dumb sunt eu…v-as mai povesti despre el si despre brainfart-urile mele dar am sa le las pentru alta postare.

Hai pa,ca v-am plictisit indeajuns.

Chalk drawings

Scrisoare cu pretentii

Dear bro’s ,friends sau potentiali iubiti,

Vreau sa precizez ca eu nu sunt “your average Mary” sau printesa ce isi asteapta printul.

Asa ca ,dear John, am o lista pentru tine cu ce nu sunt de acord:

1. Nu inseamna ca vreau sa iti cunosc parintii daca iesim o data si petrecem !!Pot ei sa fie mega cool sau deschisi la minte,e ciudat si ma sperie.

Asa ca inainte de a mi-i prezenta ,gandeste-te :”ne cunoastem de suficient timp pentru a face acest pas?”daca nu,sa nu te miri cand o sa o iau la fuga.

2.Nu imi cumpara chestii dupa prima intalnire!!! Nu imi place,nu vreau.Nu cred ca trebuie sa imi cumperi fel si fel de chestii ca sa imi dovedesti ca ma placi, exista metode mult mai originale de a ma cucerii.Un cadou costisitor n-o sa ma faca fericita ci dimpotriva o sa ma enerveze foarte tare;

3.Nu ma suna in fiecare zi,defapt nu ma suna deloc!!!Daca vezi ca nu prezint interes, lasa-ma in pace…Nu cred ca e cazul sa insisti! O data ce am luat o decizie pot sa stai si in cap ca nu ma poti face sa o schimb.

Asa ca pastreaza-ti ultima picatura de demnitate pe care o ai si nu te umili in fata mea.Cu cat esti mai distant si nu ma sufoci cu atat mai mult ai sa cresti in ochii mei.

4. Nu imi oferii tot felul de servicii!! Ca vin,ca fac ,ca mai stiu ce dracu!

Ti-am zis eu”hai te rog sa ma ajuti?”daca nu, atunci nu te oferii inseamna ca am situatia sub control si pa.

5.N-am nevoie de bani,credit sau mai stiu eu ce ajutor!replica “ voiam sa te ajut ca asa fac cu prietenii” n-are nici o valoare.Nu stiu cum au fost fostele tale prietene dar un lucru e sigur :

-daca vreau credit -imi pun;

-daca vreau bani- muncesc.

Din cate stiu sunt indeajuns de sanatoasa sa ma ajut singura.

Vrei sa faci o fapta buna?sunt atatia oameni care au nevoie de ajutor,ajuta-i pe ei

6. Ce ma mai scoate din minti e “Barbatul alfa”!!!Nu ma intereseaza,cum ai batut pe nu stiu cine sau cum rezista nu stiu care la bataie.

Violenta nu e SEXY!!

Inca o chestie ce merge mana in mana cu treaba asta,e rasismul.Iar in general problema majora a tuturor oamenilor sunt tiganii.Inteleg ca pot fi enervanti,ca ne stau in cale. Si crede-ma ca nici mie nu imi face placere sa merg pe strada si sa fiu asaltata de vreo piranda cu copilul atasat de san pe post de pierce; dar pentru asta nu ma auzi cum ma laud ca am batut-o ca pe un sac de box. Ca ai umilit un om mai slab ca tine nu te face mai tare

7. Daca vezi ca dansez cu cineva,nu te baga in fata! Nu mi se pare ok si e lipsa de respect pentru persoana cu care ma batzai

8. Daca am iesit la o bere cu prietenii,lasa-ma in pacea Domnului! Nu-mi vi si te pui la masa si incerci sa ma agati cu tot felul de replici de cacat.Nu sunt genu’,asteapta totusi sa iti dau un semn.

Inteleg ca voi sunteti vanatorii dar totusi daca te refuz nu insista

9.Daca iti ofer o canapea pe care sa dormi,nu inseamna ca suntem impreuna sau ca ma implic prea tare intr-o relatie.Intelege, mi se parea aiurea sa faci atata drum pana acasa cand eu aveam un pat in plus;

10.Daca ne despartim nu te astepta la drama!Daca e gata, e gata.Nu” se mai poate repara” si ma mai intorc in viata ta(ca doar nu am dat-o peste cap indeajuns). Si inca o chestie nu te astepta sa te sun, sa iti dau mesaje sau sa iti zic cat de rau imi pare dupa tine(nu ma omoram cu sunatul cat eram impreuna ; crezi ca as face-o acum?)

11. Daca ies cu prietenii la baut,nu vreau sa stau atenta sa iti raspund la mesaje! Degeaba te bosumfli sau faci drama vietii,atat timp cat eu nu te deranjez cand iesi cu prietenii tai nu ma deranja nici tu.

12.Nu fi prost,sa ma freci la cap ca te insel cu nu stiu cine! Daca vreau sa fiu cu cineva,crede-ma ca nu o sa ma tina nimic sa fiu cu tine in timp ce ma vad cu altii.

Asa ca ,dragul meu John, lista ar mai putea continua dar daca ai sa respecti cele enumerate mai sus ,eu zic ca o sa ne mearga al naibii de bine.Nu intelege ca sunt atat de incuiata sa nu te asculta.Asa ca, daca ai ceva ce ai vrea sa imi spui…spune-mi si o rezolvam noi cumva.

Stiu ca intr-o relatie sacrificile vin din ambele parti. Eu sunt dispusa sa mai las de la mine daca faci si tu asta.

Iar daca intre noi nu e sa fie… mergem mai departe fara sa ne futem reciproc linistea….