N-am sa uit niciodata , nasucul mereu umed si ochii mari care mereu ma priveau curiosi oriunde ma miscam prin camera…
Imi amintesc cu drag ziua in care am primit-o p Emi…
Afara era cald ,iar eu ma plictiseam de moarte in casa,cand...dintr-odata a sunat soneria de la usa.
Foarte precauta ma uit pe vizor si vad numai un nasuc mic care miroase vizorul: deschid usa in graba si vad o mica vietate cu urechi mari pe care o puteai tine intr-o palma.
Am indragit-o din prima,chiar daca din prima zi a facut pipi pe covor,chiar daca era curioasa si se baga pe jumatate in frigider…era amuzanta cand se supara si latra(lucru pe care il facea foarte rar dar care era o adevarata placere ).
Ma amuza bucuria din ochii ei cand ne intalneam dupa o zi stresanta de scoala , avea o licarire aparte chiar daca imi rodea papucii sau scotea cablurile …ea mereu era fericita chiar daca stia ca urma a fi pedepsita.
Ma jucam cu ea si mereu ma alegeam cu cateva vanatai dar asta nu era un motiv sa ne opreasca joaca.
Nu ii placea sa vada ca am parul prins si mereu facea tot posibilul sa il desfaca.
Prindea prinzatoarea cu dinti si o scotea intr-un mod manierat si apoi fugea in camera mare sub o floare si acolo o rodea pana nu ramanea nimic din ea;de altfel ea rodea tot ce prindea:creioane ,pixuri,jucarii,paturi si pe toate le purta sub floare.
Cand era fericita se facea ca un ghemotoc si alerga prin casa,ma ducea cu gandul la un bob de mazare rostogolindu-se dintr-o parte in alta.
Ma urma mereu cu bucurie si bucuria ei a fost mai mare cand a ajuns la varsta la care am renuntat la a-i mai pune lesa.
Eu jucam sah, ea alerga prin parc…Eu povesteam cu prietenii,ea cersea mancare(chiar daca in ziua cu pricina mancase de 3 ori portia normala).
Tin minte ca ieseam numai eu cu ea pentru a ne putea juca si nu m-am suparat niciodata indeajuns de tare pe ea in ciuda faptului ca ma facuse sa alerg jumatate de oras dupa ea.
Era amuzanta, deoarece facea cele mai aiurea traznai cand te asteptai cel mai putin.
De exemplu:
Eram cu Carina in parc si ne jucam sah.
M-am gandit sa ii dau cainelui meu libertatea pe care o astepta…Si in timp ce eu eram mai impatimita in joc ,ma uit in stanga mea(pe aici trecea Crisul Alb) si vad un caput mic plutitor care o ia la vale.Ma uit linistita si ma intorc la Carina si ii spun:” Ahh,uite-o pe Emi cum se duce in jos”.Am realizat in cateva secunde ca nu e normal si deja ma ridicasem in picioare si alerg dupa ea.
Am inceput sa o strig si in timp ce o strigam ma descaltam pentru a-i sari in ajutor.
Vazandu-ma disperata pe marginea apei si-a strans cat de cat fortele si a inotat spre mal. Era uda si fericita ca reusise sa scape.
Carina radea de mine si de gestul meu disperat de a o salva. Mi-am dat seama ca semanam cu mama cand m-a invatat sa inot: statea pe margine si striga dupa mine sa nu inaintez in apa.
Au trecut 9 ani de zile de cand o am si pot spune ca ea a luat parte la toate schimbarile importante din viata mea :din copil am devenit adolescent ,din adolescent rebel- student la facultate si din student- absolvent.
O am de atata timp si nu a fost minut in viata mea in care sa ma satur de ea, era motivul meu pentru care mai mergeam acasa cand lucrurile incepusera sa o ia razna.
E putin mai mare si are urechile la fel de mari,seamana cu un liliac,e atat de frumoasa...
