Când îţi faci cu mâna ta, înseamnă că te serveşti. Singur, fireşte!

Se facea ca era o zi plictisitoare,iar eu si prietena mea de suflet,Corina, stateam in casa.
Eram asa de plictisita, ca navigam de pe un site pe altul si nu gaseam nimic ce sa imi starneasca interesul.
Cand deodata, dau de pagina robotilor. Ii zic fericita Corinei,ca am gasit un episod nou din robotii si sa ne uitam la el.
Ea ma contrazice:" nu exista, ca doar ieri am vazut noul episod ". Eu incerc sa o conving ca nu e asa ,dar fata mea insista.
Dupa ceva timp de contrazicere, Corinei ii vine ideea de a pune un pariu. Eu incerc sa fiu soft si ii zic: sa punem pariu pe un suc(luam antibiotice ca altfel era o bere).
Corina foarte tafnoasa imi zice "Andreea fi originala; sa punem un pariu mai mare".
Nici nu termina de rostit cuvintele si formulez pariul, care suna asa:
- Corina, daca pierzi, trebuie sa te imbraci cu pantaloni mei galbeni, vesta mea lunga si larga si o bluza care ti-o dau eu. Dupa, mergi intr-un local cu mine si comanzi in felul acesta: sari intr-un picior si zici "tup-tup-tup, da-ti si mie va rog un suc".
Iar fata mea nu se lasa mai prejos si imi zice partea ei de pariu:
-Daca pierzi, mergem intr-un local si cand e lume mai multa, tu te descalti( in slow motion)de papuci si ciorapi. Iar dupa mergi pana la baie si cand te intorci te pui la o masa de tipi si ceri o tigara.
Ambele tabere sunt de acord cu pariul si batem palma(iar aici trebuie sa recunosc ca ma inmuiasem un pic si imi venea sa dau inapoi).
Dau drumul la clip, si spre bucuria mea, era un episod nou din robotii. Imi venea sa pufnesc in ras de fericire; eram usurata ca scapasem , dar pentru un moment ma uit la prietena mea care avea ochii mari si statea nemiscata in fata monitorului.
Ii zic cu o oarecare satisfactie: "pariul e pariu" ...saraca urma sa se imbrace ca un junky, stil care nu i se potrivea...
Se uita la mine ca un catel cu ochii mari si rotunzi; isi dorea ca eu sa anulez pariul (si tin sa precizez ca as fi anulat pariul daca fata mea nu era ea asa sigura pe ea ca va urma sa umblu desculta intr-un local plin de oameni).
Oricum, in cele din urma mi s-a inmuiat si mie inima...si ati crede ca am anulat pariul?!? ei, nu s-a intamplat asa, dar l-am facut mai soft.
Asa ca i-am dat hainele si am plimbat-o cu mine pana la rds, si dupa, sa imi caut o fusta.Ca totul sa fie mai amuzant (pentru mine) si penibil (pentru ea), am pus-o pe Corina sa faca tup-tup-tup pe o strada ingusta si am filmat-o.
Draga mea, a atras atatea priviri in ziua aceea…ma asteptam la un moment dat ca oamenii sa ii ceara autograf pe strada. Unii o priveau cu uimire, altii cu dispret; dar a fost indeajuns incat sa mi-o deoache.
Dupa o lunga plimbare pe oras, Corinuta se cam obisnuise cu tinuta si a inceput sa ii placa.Oricat de mult ma bucur ca a pierdut pariul, sunt sigura ca va urma sa mi-o intoarca cumva, dar eu o rog sa aibe putina mila, pe care am avut-o si eu in momentul in care am taiat din pariu.

PS: http://www.youtube.com/watch?v=DQKkftgJhFY&feature=related (episodul caruia ii datorez multumiri :P)

NU AVEM TIMP!!!

Imi amintesc si acum prima zi de scoala. Era septembrie si purtam o uniforma tipica generatiei mele: camasa alba in carouri albastre si fustita pana la genunchi de culoare, desigur, albastra.

Era o zi placuta de toamna iar de manuta ma tinea mama,foarte mandra de fetita ei zglobie dar timida in acelasi timp.

Am intrat intr-o sala micuta unde se mai aflau si alti copii,m-am asezat langa un baietel cu ochii mari si negri la fel de timid ca mine.
A sosit si invatatoarea, iar dupa discursul ei de inceput de an i-a rugat pe parinti sa paraseasca sala.Mama s-a intors la mine si mi-a spus cu vocea ei mereu blanda,ca urma sa plece dar sa fiu cuminte.

M-am uitat la ea si am bufnit in plans,acesta a fost primul semn ca va urma sa urasc tot ceea ce va tine de scoala si asa a fost.

In generala am invatat din obligatie pe cand in liceu am invatat sa intorc sistemul,mare revolutionar m-a facut mama.

Aveam vise si urma sa fac o faculta deosebita,am privit cu entuziasm ideea de a urma facultatea de...nu dau nume,dar stati linistiti, facultatea a reusit sa imi spulbere visele si mai presus de toate sa se cace in entuziasumul meu.

Anyway sa lasam partea trista a vietii si sa ne intoarcem la povestea cu prima zi de scoala.

Dupa cum ziceam,eu ma smiorcaiam de ma luau dracii si toata lumea incerca sa ma calmeze si am continuat sa plang pana in momentul in care a inceput si colegul meu de banca sa planga.

M-am uitat la el si printre lacrimi l-am intrebat de ce plange? Nici nu mai stiu ce mi-a raspuns dar mama si acum zice ca dupa ce a plans Sergiu,eu m-am oprit si cu o nota ironica i-am zis:"o sa fie bine"-replica care m-a urmat toata viata.
Iar acum ca sunt in sesiune si am prea mult de invatat,am constatat ca nu avem timp...stateam si ma gandeam: cine naiba a avut atata tupeu sa imi zica ca "avem timp de toate"?
POFTIM? Poate cand suntem mici si nu realizam,dar acum ca am crescut si avem destula minte sa gandim (nu pozitiv intotdeauna) putem constata ca nu avem timp.
De unde timp frate?nici sa lenevesti parca nu ai indeajuns timp,nici sa te deprimi nu mai ai timp,d-apai cum sa ai timp sa inveti?
Daca stau sa ma gandesc bine,cred ca matusa mea mi-a zis ca am timp de toate.Cred ca intr-o zi am sa o sun si am sa zic" Matusa draga,mi-ai vandut gogosi sau cum zice americanu': buuuull shit" Chiar as vrea sa vad daca ea are timp de toate cum imi zicea.

Daca esti om in toate mintile o sa iti dai seama ca am dreptate,in toata nebunia mea.

Daca vrei sa faci mai multe chestii,nu poti sa le faci si nu ma lua cu impartirea aia nenorocita a timpului.

Program bine gandit? Acel program e cel mai mare caca de care am auzit,cica sa iti imparti timpul...nu zic sa nu iti faci un program,nimeni nu vine sa te condamne,dar hai sa fim seriosi, cat de mult o sa il respecti?

Stii si tu destul de bine ca mine ca desi treaba e gandita din timp si ca pe foaie arata bine:nu ai sa te tii de el.

De ce n-ai sa te tii de program?Pentru ca mereu, printr-o oarecare minune, intervine ceva nepravazut care sa iti dea peste cap programul.

Dar acum am sa va las ca nu am timp nici macar sa termin acest post, mai am de invatat asa ca am sa ma intorc la materia pe care o detest asa de mult....Bafta in sesiune:)

PS: imaginea de mai sus e parerea unui student dezamagit de examenul dat( sunt subiectele unui examen,agatate la wc pe post de hartie igienica)

Iubirea asta

Si uite ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic…dar am decis sa ma intorc in forta si sa vorbesc depre cupluri: inainte de casatorie si dupa casatorie.
Poate ca te intrebi “cine e aceasta nimeni in drum, sa imi zica mie de cupluri si alte chestii?”ei… uite sunt deci asta inseamna ca ma exprim.
Ce ma enerveaza pe mine in relatiile de cuplu dinaintea casatoriei ,e chestia asta cu posesivitatea si stiu ca unu din cinci ati trecut prin asta. Ea/ el iti da mesaj si cand e pe buda sa te intrebe “ce faci?”dupa ce nu a trecut nici cinci minute de cand ati vorbit la telefon.
Ma enerveaza pana si genul asta de cuplu in care ea e sefa si il tine pe bietul tip sub papuc.

Crezi ca nu exista asa ceva?ei… hai sa iti povestesc o intamplare: eram eu intr-un magazin second-hand cu o prietena si vad ca intra in magazin un ditamai calul cu pitipoanca slaba dar cocotata pe toace de 20 ,ca 10 e prea putin , sa ii ajunga la asta sub barbie. Anyway,faza penibila e in momentul in care Magarul vede o esarfa si o roaga pe gagicuta sa il imprumute cu 1 ron ca tare ii place esarfa aia.
Tipa se uita la el nervoasa si cu o voce de te zgaria pe creier ,incepe a zbiera la dulau:”eu nu iti dau nimic”iar el bietul umil o roaga cu tot felul de alintari (“da mami, da soare, da pui”)sa ii dea amaratul ala de 1 ron…m-am uitat la el si la cat de penibila era situatia, imi venea sa ma duc sa ii dau eu bacnota si sa ii zic “ia-ti mai alta pitipoanca ca e plina tara de ele”.
Si acum intrebare stupida, cat de greu ii era fetei sa ii dea omului 1 ron??? nu era o avere si scuza-ma,dar iti place sa iti vezi prietenul milogindu-se pentru atat?ei cacat,cred ca eu as fi lasat-o acolo sa se duca acasa frumusel pe jos ca doar masina era a lui…mah si nu il auzisem pe tip sa ii zica”bine fah,atunci te duci pe jos”.Totusi cred ca il prinsese ea cu ceva,ca n-are cum sa fie un om asa de ingramadit.
Mno, acum sa trec la tipi posesivi cu exemple din viata mea nu prea complicata.

Am o prietena, fata e dura durelor, e pitbull, rupe tot si mai are si o infatisare de luptatoare si fata asta a mea si-a gasit un prieten. Iar eu ca tot omul ii zic intr-o seara:”Mai Xeasca,hai sa iesim si noi la o poveste “ si fata accepta dar atunci cand am invitat-o nu m-am gandit ca il ia si pe pulameticul ei de prieten ,care a stat si a cronometat cat timp mai poate sta in birt .

Raman muta, Xeasca il asculta,nu mai zic ca nu mai puteam sa vorbim despre mai stiu eu ce ,ca pulameticul se baga in seama cu replici de genul “asta nu e cultura”.

Serios,bai ala,nu am iesit cu prietena ta sa ne etalam cultura ,am iesit sa depanam niste amintiri, sa vorbim despre ce mai e nou…nu cred ca atunci cand am zis sa iesim la o bere am specificat si hai sa vorbim despre existenta celei de-a 9 simfonie a lui Beethoven si ce parere are ea de aceasta speculatie.

Nu mai zic ca tot el se trezeste sa scoata cate o perla de m-a lasat muta,ca mno baiatul “are cultura”.
Si toate astea inainte de casatorie,cand el/ea se crede cocos(si asta e in ambele cazuri) si dupa ce apare amarata aia de bucata de hartie sa vezi atunci rasturnare de situatie.Sunt sigura ca atunci pitipoanca n-o sa ii mai zica sotului nu iti dau banii de esarfa ca are sa aibe el grija de situatie si poate nici prietena mea Xeasca n-are sa mai accepte futerea asta de nervi.
Acum nu zic, ca nu sunt si exceptii,oameni care chiar se iubesc si nu asteapta in schimb sa primeasca decat iubire,dar astia se iubesc atat de mult ca intr-o zi se hotarasc sa se casatoreasca.
Se iau de mana si se duc la primarie unde semneaza bucata aia de hartie care va urma sa le schimbe viata.
Si asa se naste familia aia specific romaneasca cand ea nu mai are grija de ea,de parca e gata: a semnat prostul o hartie,e al meu,de ce sa arat eu bine…isi face un permanent trist ,toarna vreo cativa plozi si nu cere nimic in schimb decat atentia de altadata.
Cum pana mea sa o mai privesti la fel,cand s-a transformat intr-o vita si mai are si niste sarmale pe care le porta in cap.
El se apuca de baut si dintr-odata el e barbat, el vrea ca proasta sa ii puna mancarea pe masa ,sa faca curat…ce mai?si-a luat servitoare. Ca se apuca de baut e altceva si nici nu il condamn; ce sa mai vada la ea daca ea nu se ingrijeste!? bea saracul sa fie si nevasta mai faina si mai interesanta in acelasi timp.
In general chestiile astea se intampla doar la romani si daca vii si imi zici ca”uite si in strainatate se intampla atatea nenorociri in familie si ca si acolo e ca la noi”,am sa iti zic: ”frate, sotul e roman si ea e indeajuns de proasta sa il accepte”.
Mai sunt si familiile alea in care femeia face tot posibilul sa fie bine si prostul nu e de acord cu nimic,iar despre asta n-am sa vorbesc acum…ca astea intra in alta categorie de familie nefericita.
Oricum concluzia la toata treaba asta e ca nu e ok sa te lasi calcat in picioare ca doar nu el/ea a cumparat casa la melc in rate.

Corina vs Andreea

Daca va intrebati ” ce e asta?”,raspunsul este: un fel de quiz pe care mi l-a trimis Corina si eu trebuia sa il completez.Deci acest post e in colaborare cu Corinuta:ea inceput ,eu completare.

Sunt: curcubeul dupa o zi ploioasa

Aş vrea: o bere rece

Păstrez :cheitele de la berile pe care le-am baut cu o persoana draga

Nu: fumez( aviz pentru domnisoarele care ma opresc sa imi faca oferte la tutun...m-am lasat, nu fumez!)

Mă tem: de paianjeni(ca au picioarele lungi)

Aud: muzica peste tot:X

Îmi pare rău: cand jignesc

Îmi place: sa zbor

Nu sunt :aiurita doar imi place sa visez:P

Dansez: ...da de unde?imi place sa ma misc pe ritmul muzicii(iar pentru cei care imi zic”asta e dans”...crede-ma ce fac eu... nu e dans)

Cânt: la chitara

Niciodată :n-am facut bungejumping

Rar:habar n-am ce sa scriu aici

Plâng :depinde de situatie

Sunt confuză :cand iubesc

Am nevoie: de paine ca tocmai am mancat ultima felie si vine acasa Bobi si iar ma cearta ca n-am luat paine:P

Sa nu uitam ca: A fost odata IRIS!!!

Pot zice ca azi a fost una din cele mai aiurea zile, pe langa faptul ca mi-am picat un examen pe seara am mai si constatat ca am o mica umflatura pe nas.

De unde a aparut?Dumnezeu o stii!dar totusi cred ca are legatura cu visul in care imi trageam un pumn in nas.

Pana acum totul era precum ma asteptam, eu imi pic examen si fac caz din asta, ma deprim si ies la o bere.Cu cine sa ies?Pai, cum cu cine?Cu Cami…(poate va mai amintiti de Cami din episodul cu “am imbatranit si plecatul acasa dupa”).

Ei de data asta am iesit si noi la o bere in stuf si am stat si am povestit.

Din toata filosofia de bere am ajuns la concluzia ca:

1. mereu ai un scop in viata si ca e aiurea cand nu mai ai la ce visa

2 .oamenii toti fac sex mai devreme sau mai tarziu si ca nu toti oamenii manca carne de oaie.Aceasta teorie ne duce si la ideea geniala a lui Cami cum ca “de ce zic oamenii:eu nu beau o bere dupa aia, ca cine stie ce a facut cu gura “…de ce nu zic:” eu nu beau dupa aia ca a mancat carne de oaie”.

3. chelnerul arata ca un microfon

4 .sandwiciul poate sa iti bage salamul in gura

5 .penisul e mai curat ca mana

6 .suntem rele dar e ok atat timp cat si oamenii ne barfesc pe noi …s.a.

Nu mai zic, localul gol, noi ajunsesem precum ajung oamenii de varsta a doua ,cand ies si ei sa bea un ceai sau un suc cu sotiile si vor sa le bage iute in casa, sa se poata uita la meci. Ei... la noi nu era o intalnire de genu’ sot – sotie,era strict prosteala si punere la bataie a ideilor noastre marete, care in seara asta au fost multe,pacat ca nu tin minte sa le enumar pe toate.dar cu siguranta tin minte ca A FOST ODATA IRIS deoarece piesa asta imi sunase in cap de cel putin 5 ori in aceasta seara.

M-am dus la baie si m-am intors la masa, in local canta Iris: “floare de iris”.

Primesc mesaj de la “nevestica”care era ingrijorata de sanatatea mea si ma sfatuia sa mananc ceva “sa nu ma pilesc”;pe fundal se auzea“CA A FOST ODATA IRIS”

Mai stam cu Cami si povestim una alta, teorie peste teorie , primesc mesaj de la nevestica ca “sa ma duc acasa ca ii e dor d mine”.

Imi zic ca ii dau un mesaj sa nu se ingrijoreze si asa fac.Termin mesajul si aud:”CA A FOST ODATA IRIS”.

Mai vorbesc cu Cami una alta,apoi primesc iar mesaj de la nevasta “ca e putin geloasa”,rad si imi vad de seara.

Nu trece mult timp si plecam acasa, in taxi primesc mesaj de la nevasta”daca dansezi da un bip ,daca vi acasa da doua bipuri”,mie imi arde de gluma si ii dau mesaj inapoi ”daca sunt rupta de beata si ma sarut cu un tip cate bipuri sa iti dau?”

Ajung acasa, nevasta mea ingrijorata imi deschide usa toata o veselie ca am ajuns acasa cu bine.Bogdana imi spune “saraca Corina, o facut la ture prin casa…cand la geam cand la usa”.Nu mai zic ca draguta de ea era atat de ingrijorata incat ma confundase cu o persoana care trecea pe strada.

Povestesc fetelor cum a fost seara si ca bausem doar o bere si in gluma ii zic Corinei:”Uite vine Andreea” (Andreea fiind eu:P).Ea se intoarce iute la geam si intreaba:”Unde-i?”.Uitase ca eram cu ea in camera sau inca nu ii venea a crede ochilor ca am ajuns asa devreme acasa?Rad putin de ea si ne intoarcem la treburi prin casa.

Aprind calculatorul si prima piesa pe care o ascult e “SA NU UITAM CA A FOST ODATA IRIS”.Se pare ca nu imi ajunsese ca am ascultat-o de einspe mii de ori in stuff,o trebuit sa o mai ascult odata si acasa:)!

Asa ca va las un link mai jos in caz ca nu vreti sa uitati “ca a fost odata irisJ)”

http://www.youtube.com/watch?v=N74QiJrn0J0

Trei vise mari si late...

Oare cu ce sa incep?cred ca asta e intrebarea pe care si-o pun multi in momentul in care vor sa scrie un eseu, un proiect, un post pe blog , o carte,o nuvela, un roman… si enumerarea ar putea continua asa pana la nesfarsit.

Mno asa…inceputul e gata, asa ca ma pot avanta direct in poveste(nu te asteptai la asta …sau poate ca era previzibila treaba?).

Asa ca la indemnul prietenei mele de suflet corina, am zis sa scriu un post despre visele mele.

Da, stiu! e un subiect plictisitor si care poate n-ar trebui abordat ,dar pentru ai satisface placerea corinei de a vedea ceva nou pe blogul meu, am zis sa scormonesc in trecut si sa gasesc ceva amuzant de postat.

Be ready ca incep…

Eram in liceu si aveam o perioada in care rebeliunea mea era la limita si incercam mereu cu putere sa ies din rutina. Asa ca , ghici ce face un tanar cand nu poate face fata realitatii si se plictiseste?…raspunsul: se apuca de baut.

Dupa lungi aventuri prin locuri cat mai dubioase si ascunse de ochiul parintelui, am inceput sa am mustrari de constiinta(eu de altfel fiind un copil “cuminte”)

Asa ca, intr-una din seri, mustrarile mele de constiinta sau revarsat in vise.

Dintr-odata ma trezesc intr-o casa parasita, plina de gunoi .Privesc in stanga mea si vad asezata pe pat o chitara (alinarea sufletului meu); privesc in jur si nu imi vine sa dau crezare ochilor….Locul era un adevarat haos ,ticsit de sticle de alcool si mucuri de tigara. Plina de tristete si remuscari indraznesc sa intreb pe Dumnezeu: “ce o sa fiu Doamne?”

Precum in scenariul unui film prost cu tema religioasa, acoperisul casei se deschide in doua , apare lumina si se aude vocea rasunatoare”Alcoolica”.In urmatoarea secunda ridic mana in semn de protest si constat ca tineam o sticla de vodka.

M-am trezit brusc cu ochii cat cepele, speriata de raspunsul pe care nu ma asteptam sa-l primesc. Am zis ca va fi ultima oara cand am sa mai beau, si asa a si fost.

Am devenit cuminte, am inceput sa frecventez biserica si sa ma rog. Duminica, bunica mea draga, tinea sa imi stimuleze aceasta credinta ,in ciuda faptului ca faceam naveta si ma trezeam zilnic la 4, prin a ma duce la biserica cu ea.

Asa ca, rezultat al cuminteniei mele am primit raspuns al doilea vis al meu….

Ma trezesc pe o strada pustie, intuneric…apare el in peisaj.Un tip misterios , inalt ,frumos la chip.

Imi simt inima ca imi bate; ma priveste in ochi si de parka mi-ar fi citit gandurile imi spune”eu sunt Lucifer”

Dupa visul acesta am zis:”Moama, ce imaginatie am!”.Am renuntat sa mai tin cont de visele mele si m-am amuzat de oamenii care cautau in diferite dictionare semnificatiile viselor pe care le aveau.

Mi s-a spus ca daca visez atat sacrul cat si profanul s-ar putea sa mor.

Sunt sigura ca n-am sa traiesc vesnic, dar uite-ma dupa atatia ani traiesc sa scriu povestea, si povestea nu se termina aici deoarece am avut si al treilea vis.

Era o zi calduroasa de vara, si in visul meu se desfasoara o imagine gen western in care predomina: cactusii ,tipii cu pistoale in mana, birturile cu usi care se deschid in ambele directii…alea ,alea, ma intelegeti.

Ma duc pana la un birt sa imi iau si eu o bere ,cand in usa …ghici de cine dau?

Nu, nu era vecinul Mititca care sta la etajul trei si e mereu la carciuma inainte de ora deschiderii, sa isi bea deţul de coniac…era insusi Iisus.

Era acolo imbracat in vesmantul lui, precum imaginea in icoana; si totusi ceva era in neregula in peisaj.

Oooo ,da! …Iisus fuma iarba…

Cand m-am trezit am zis ca e clar un semn, asa ca, am renunatat la vicii , la filmele dubioase inainte de culcare si la bancurile pacatoase…daca lipsa acestora nu imi alunga visele de acest gen…am sa recurg la alte metode.

Emi

N-am sa uit niciodata , nasucul mereu umed si ochii mari care mereu ma priveau curiosi oriunde ma miscam prin camera…

Imi amintesc cu drag ziua in care am primit-o p Emi…

Afara era cald ,iar eu ma plictiseam de moarte in casa,cand...dintr-odata a sunat soneria de la usa.

Foarte precauta ma uit pe vizor si vad numai un nasuc mic care miroase vizorul: deschid usa in graba si vad o mica vietate cu urechi mari pe care o puteai tine intr-o palma.

Am indragit-o din prima,chiar daca din prima zi a facut pipi pe covor,chiar daca era curioasa si se baga pe jumatate in frigider…era amuzanta cand se supara si latra(lucru pe care il facea foarte rar dar care era o adevarata placere ).

Ma amuza bucuria din ochii ei cand ne intalneam dupa o zi stresanta de scoala , avea o licarire aparte chiar daca imi rodea papucii sau scotea cablurile …ea mereu era fericita chiar daca stia ca urma a fi pedepsita.

Ma jucam cu ea si mereu ma alegeam cu cateva vanatai dar asta nu era un motiv sa ne opreasca joaca.

Nu ii placea sa vada ca am parul prins si mereu facea tot posibilul sa il desfaca.

Prindea prinzatoarea cu dinti si o scotea intr-un mod manierat si apoi fugea in camera mare sub o floare si acolo o rodea pana nu ramanea nimic din ea;de altfel ea rodea tot ce prindea:creioane ,pixuri,jucarii,paturi si pe toate le purta sub floare.

Cand era fericita se facea ca un ghemotoc si alerga prin casa,ma ducea cu gandul la un bob de mazare rostogolindu-se dintr-o parte in alta.

Ma urma mereu cu bucurie si bucuria ei a fost mai mare cand a ajuns la varsta la care am renuntat la a-i mai pune lesa.

Eu jucam sah, ea alerga prin parc…Eu povesteam cu prietenii,ea cersea mancare(chiar daca in ziua cu pricina mancase de 3 ori portia normala).

Tin minte ca ieseam numai eu cu ea pentru a ne putea juca si nu m-am suparat niciodata indeajuns de tare pe ea in ciuda faptului ca ma facuse sa alerg jumatate de oras dupa ea.

Era amuzanta, deoarece facea cele mai aiurea traznai cand te asteptai cel mai putin.

De exemplu:

Eram cu Carina in parc si ne jucam sah.

M-am gandit sa ii dau cainelui meu libertatea pe care o astepta…Si in timp ce eu eram mai impatimita in joc ,ma uit in stanga mea(pe aici trecea Crisul Alb) si vad un caput mic plutitor care o ia la vale.Ma uit linistita si ma intorc la Carina si ii spun:” Ahh,uite-o pe Emi cum se duce in jos”.Am realizat in cateva secunde ca nu e normal si deja ma ridicasem in picioare si alerg dupa ea.

Am inceput sa o strig si in timp ce o strigam ma descaltam pentru a-i sari in ajutor.

Vazandu-ma disperata pe marginea apei si-a strans cat de cat fortele si a inotat spre mal. Era uda si fericita ca reusise sa scape.

Carina radea de mine si de gestul meu disperat de a o salva. Mi-am dat seama ca semanam cu mama cand m-a invatat sa inot: statea pe margine si striga dupa mine sa nu inaintez in apa.

Au trecut 9 ani de zile de cand o am si pot spune ca ea a luat parte la toate schimbarile importante din viata mea :din copil am devenit adolescent ,din adolescent rebel- student la facultate si din student- absolvent.

O am de atata timp si nu a fost minut in viata mea in care sa ma satur de ea, era motivul meu pentru care mai mergeam acasa cand lucrurile incepusera sa o ia razna.

E putin mai mare si are urechile la fel de mari,seamana cu un liliac,e atat de frumoasa...