Oare cu ce sa incep?cred ca asta e intrebarea pe care si-o pun multi in momentul in care vor sa scrie un eseu, un proiect, un post pe blog , o carte,o nuvela, un roman… si enumerarea ar putea continua asa pana la nesfarsit.
Mno asa…inceputul e gata, asa ca ma pot avanta direct in poveste(nu te asteptai la asta …sau poate ca era previzibila treaba?).
Asa ca la indemnul prietenei mele de suflet corina, am zis sa scriu un post despre visele mele.
Da, stiu! e un subiect plictisitor si care poate n-ar trebui abordat ,dar pentru ai satisface placerea corinei de a vedea ceva nou pe blogul meu, am zis sa scormonesc in trecut si sa gasesc ceva amuzant de postat.
Be ready ca incep…
Eram in liceu si aveam o perioada in care rebeliunea mea era la limita si incercam mereu cu putere sa ies din rutina. Asa ca , ghici ce face un tanar cand nu poate face fata realitatii si se plictiseste?…raspunsul: se apuca de baut.
Dupa lungi aventuri prin locuri cat mai dubioase si ascunse de ochiul parintelui, am inceput sa am mustrari de constiinta(eu de altfel fiind un copil “cuminte”)
Asa ca, intr-una din seri, mustrarile mele de constiinta sau revarsat in vise.
Dintr-odata ma trezesc intr-o casa parasita, plina de gunoi .Privesc in stanga mea si vad asezata pe pat o chitara (alinarea sufletului meu); privesc in jur si nu imi vine sa dau crezare ochilor….Locul era un adevarat haos ,ticsit de sticle de alcool si mucuri de tigara. Plina de tristete si remuscari indraznesc sa intreb pe Dumnezeu: “ce o sa fiu Doamne?”
Precum in scenariul unui film prost cu tema religioasa, acoperisul casei se deschide in doua , apare lumina si se aude vocea rasunatoare”Alcoolica”.In urmatoarea secunda ridic mana in semn de protest si constat ca tineam o sticla de vodka.
M-am trezit brusc cu ochii cat cepele, speriata de raspunsul pe care nu ma asteptam sa-l primesc. Am zis ca va fi ultima oara cand am sa mai beau, si asa a si fost.
Am devenit cuminte, am inceput sa frecventez biserica si sa ma rog. Duminica, bunica mea draga, tinea sa imi stimuleze aceasta credinta ,in ciuda faptului ca faceam naveta si ma trezeam zilnic la 4, prin a ma duce la biserica cu ea.
Asa ca, rezultat al cuminteniei mele am primit raspuns al doilea vis al meu….
Ma trezesc pe o strada pustie, intuneric…apare el in peisaj.Un tip misterios , inalt ,frumos la chip.
Imi simt inima ca imi bate; ma priveste in ochi si de parka mi-ar fi citit gandurile imi spune”eu sunt Lucifer”
Dupa visul acesta am zis:”Moama, ce imaginatie am!”.Am renuntat sa mai tin cont de visele mele si m-am amuzat de oamenii care cautau in diferite dictionare semnificatiile viselor pe care le aveau.
Mi s-a spus ca daca visez atat sacrul cat si profanul s-ar putea sa mor.
Sunt sigura ca n-am sa traiesc vesnic, dar uite-ma dupa atatia ani traiesc sa scriu povestea, si povestea nu se termina aici deoarece am avut si al treilea vis.
Era o zi calduroasa de vara, si in visul meu se desfasoara o imagine gen western in care predomina: cactusii ,tipii cu pistoale in mana, birturile cu usi care se deschid in ambele directii…alea ,alea, ma intelegeti.
Ma duc pana la un birt sa imi iau si eu o bere ,cand in usa …ghici de cine dau?
Nu, nu era vecinul Mititca care sta la etajul trei si e mereu la carciuma inainte de ora deschiderii, sa isi bea deţul de coniac…era insusi Iisus.
Era acolo imbracat in vesmantul lui, precum imaginea in icoana; si totusi ceva era in neregula in peisaj.
Oooo ,da! …Iisus fuma iarba…
Cand m-am trezit am zis ca e clar un semn, asa ca, am renunatat la vicii , la filmele dubioase inainte de culcare si la bancurile pacatoase…daca lipsa acestora nu imi alunga visele de acest gen…am sa recurg la alte metode.
